Martie – Obiectiv atins – Oameni fericiti!

Happy smiling  group of jumping  peopleStiti ca va spuneam la un moment dat in descrierea paginii ca cea mai mare satisfactie a unui om care creaza (indiferent ce anume)  este zambetul de multumire si incantare ce apare pe fata “destinatarului/clientului”.

Eh…eu am avut un final de proiect memorabil!

In 28 februarie aveam inainte o zi critica: munca, ultimele livrari, comenzi pe ultima suta de metri (pe care m-am incapatanat sa le duc la bun sfarsit), oboseala deja isi facea simtita prezenta tot mai tare, musafiri, lipsa stocului de martisoare m-a dat putin peste cap. Eh, cu toate astea la sfarsit de zi am zambit multumita.

Doua momente mi-au sters oboseala, stresul si spasmele musculare ce le aveam de la alergatul de la o adresa la alta:

1. Un client de pe Breslo, Stefan, ma suna mult prea tarziu decat am stabilit initial (deja il stersem de pe lista de martiosare, nici macar nu aveam martisoarele comandate de el, daca nu a mai dat nici un semn!?) Ma hotarasc totusi sa alerg acasa ptr 30 min sa fac cele 2 martisoare cerute de el si sa  onorez comanda.

Doar:  clientul nostru, stapanul nostru (asa m-au invatat cursurile de vanzari pe care mi le-au varat in cap  marile corporatii). Ajung acasa cu taxiul. Platesc 13 lei si ma duc de data asta la locul intalnirii cu Stefan cu tranvaiul, macar de o cafea de la tonomat sa-mi iese, nu? Eh…cu toate ca profit din comanda asta nu am scos, Stefan m-a recompensat cu mult mai mult. Entuziasmul si exaltarea ce au aparut pe fata lui cand a vazut martisoarele comandate, si multumirile nenumarate, au depasit partea materiala. Am zambit satisfacuta si multumita, i-am dorit si lui o primavara frumoasa si mi-am vazut de drum.

Multumesc Stefan!

2. Iau metroul sa ajuns in alt punct al Bucurestiului pentru a livra inca o comanda “pretioasa”. La o statie se urca un trubadur:)) Un talentat chitarist care ne incanta cu melodia lui Dean Martin-Sway . Nu prea stia el versurile, dar nu iti dadeai seama, doar daca erai un cunoscator ;), dar cu instrumentul , trubadurul era un desavarsit. La un moment dat se apropie de el un tanar strain, dupa aparitia boema. Nu ii zice nimic. Il priveste admirativ, ii zambeste si incepe sa danseze alaturi de el pe melodia divina. Aproximativ 1 min a durat “spectacolul” dar a fost dramul de neobisnuit de care toti oamenii din metroul acela avea nevoie ca sa uite de ziua stresanta ce o aveau inca in fata. Pentru mine a fost magia de care am uitat. Magia Bucurestiului!

Per total luna inaintea lui Martie a fost una completa. Am muncit cu placere si mi-am luat recompensa meritata: zambete de multumire…si multe la numar.

VA MULTUMESC!

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s